miercuri, 2 iunie 2010

O altfel de scrisoare de(spre) dragoste


Astazi o sa scriu total atipic .... o sa scriu despre ceva despre care nu am crezut ca voi scrie cat de curand sau vreodata - despre iubire .
Nu m-am considerat niciodata o romantica , nu am avut asteptari preconcepute de la prima noapte de dragoste , nu ma uit dupa rochii de mirese in vitrine si nu mi-am inchipuit in nici un fel momentul in care o sa ma casatoresc ( nici macar nu consider casatoria o necesitate , ideea unor hartii si a unei mari intalniri cu tot alaiul de oameni posibil nu ma incanta deloc ) .

Stop , am zis ca nu ma consider o romantica , dar sunt si am fost dintotdeauna o idealista . Nu am reflectat de multe ori la acest aspect dar cu siguranta sper si cred ca o sa intalnesc iubirea potrivita pentru tot restul vietii (aici e aspectul idealistic) si daca tot vorbim despre a visa la mine e simplu : un om pe care sa nu doresc sa -l schimb si sa nu doreasca sa ma schimbe sau altfel spus - o iubire libera . Ah , nu in nici intr-un caz nu vorbesc de suflete pereche :)) nu ma intereseaza sa contrazic pe nimeni dar ideea pur si simplu mi se pare o gogonata ..... poveste de adormit copiii ( se vede ca sunt hotarata sa folosesc metafore in loc de cuvinte puternice :)) ) , mai mult conceptul in sine imi pare o mare lasitate pentru ca implica faptul ca nu e nevoie sa lupti deloc pentru una dintre cele mai mari valori existente - iubirea, dar sa lasam asta pt un alt fir de idei .

Vad in jurul meu oameni fericiti , oameni mai putin fericiti , altii nefericiti si altii foarte nefericiti ...in dragoste . Mai vad insa inca un atasament la TOATE aceste categorii de oamenii ....ingradirea . Si fericirea si nefericirea e ingradita de mereu acelasi - CELALAT .

Poate mi -am pierdut eu acea naivitate copilareasca , poate frica ma impiedica sa cred in acea "pierdere de sine " in / fara umbra celuilalt ... sunt argumente pertinente nu as putea sa le numesc niciodata false si totusi ..... uneori limita dintre frica si curaj este foarte fina , sesizabila doar unei priviri profunde.

Nu am pretentia de a reflecta asupra esentei unei relatii , la urma urmei sunt doar un simplu observator , dar din aceasta pozitie imi pare ca singurii invingatori aici sunt cei ce iubesc pentru prima data : doar prima data esti capabil sa faci ceea ce este nu numai imposibil altfel dar si etic o oroare - sa NU-ti pese intr-un mod iremediabil si desavarsit de CELALAT (ingradirea) , sau altfel spus sa aduci la rang de arta ignoranta . O singura data , PRIMA data iubesti doar pentru TINE .

In rest , pentru fericiti sau nefericiti (.... in dragoste) totul este o palida imitatie a ignorarii , un amestec de rationalitate si minciuna , o dezicere de la propia datorie de sine , un mod subtil de a insela frica sau de a imita un drum in viata .

Sa nu fiu inteleasa gresit , cred ca actiunea de a iubi este una dintre cele mai frumoase , imi pare doar ca cel mai veritabil element in iubire este ca fiecare "jumatate" de cuplu sa detina calitatea de a fi fericita in interiorul relatiei si in afara ei .



7 comentarii:

  1. Interesanta abordare a acestui subiect pe care inca nu am putut sa il inteleg si poate la un moment dat am atins limitele lui.
    Iubirea trebuie sa fie iubire si atat, daca nu pastram aceasta limita se transforma in obsesie, si totusi e fenomenal cand iubesti!

    RăspundețiȘtergere
  2. cand iubesti, iubesti. Este inexplicabila iubirea. O taina de neinteles pentru multi. In orice caz nu se fac planificari si nici controale. Iubirea trebuie sa fie libera.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Tlaloc --intr-adevar este imposibil sa nu apreciezi iubirea - fenomenal este cuvantul potrivit

    RăspundețiȘtergere
  4. @Dreamer - :) nu e nevoie sa intelegem iubirea doar pe noi .... planificari asa este - imposibil , controale - periodice ar trebui ( ca la medic ):))

    RăspundețiȘtergere
  5. Echilibrul fiecărui om, liniştea sa, pleacă din el însuşi. Ceea ce-i poate oferi o altă persoană nu este un punct mai bun de echilibru, nu o alternativă, ci o adâncire a propriul echilibru.

    Orice aşteptare agăţată de altă fiinţă umană duce inevitabil la dezamăgire. Bucuria dragostei nu vine din primirea ei, ci din oferire. Tristeţea - numai din aşteptările noastre.

    Până relativ recent, căsniciile şi relaţiile au fost văzute ca nişte condiţii sine qua non ale funcţionării sociale. Omul modern reclamă ideea însăşi ca fiind coruptă.

    Sincer, cred că o să facă ceea ce face de obicei omul pe jumătate deşteptat: va fugi de un adevăr prost înţeles, doar ca să cadă într-o minciună mai mare.

    Copiii, în inocenţa lor, evadează capcanei din maturitate, prin faptul că refuză tot ceea ce li se pare nefiresc. Copilul ştie ce-şi doreşte şi mai ştie ce Nu-şi doreşte.

    Copilul vrea să nu mai fie singur, dar nu-şi doreşte să-şi piardă libertatea. Ceea ce poate părea paradoxal şi imposibil omului matur, copilul face cu naturaleţe.

    Care, din fericire, e muma înţelepciunii...

    De aceea trebuiesc lăsaţi copiii să vină.
    Acei fericiţi ce trăiesc întru spirit mai mult decât întru corp, descoperă că Acolo, paradoxul încetează să fie paradox.

    Acolo există libertate în dragoste, infinită.

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna ziua!
    ONmusique.info este un proiect nou cu scop informativ. Ne-am propus să venim cu cele mai noi ştiri din muzică, recenzii de albume, concerte şi, de ce nu, filme, interviuri cu artişti români şi străini. Sustine proiectul ONmusique.info si alatura-te echipei noastre! ONmusique cauta sa-si largeasca echipa formată din oameni cu experienţă, ambiţioşi, talentaţi şi dornici de muncă; asadar, daca doresti sa te alaturi, trimite un e-mail la onmusique@yahoo.com. ONmusique...Pentru ca muzica apartine tuturor! Felicitari pentru blog!Multumesc pentru timpul acordat!Cu stima Dan!

    RăspundețiȘtergere
  7. cred ca ai dreptate...eu cel putin sunt deacord cu gandurile tale

    RăspundețiȘtergere