Scriem si rescriem in fiecare zi randurile unei povesti . Uneori suntem inspirati , alteori cautam idei , actiuni , circumstante - raspunsuri si cai si , uneori , zabovim derutati pe un drum infundat . :) Dar viata nu asteapta si nici noi nu ar trebui sa fim atat de nesabuiti incat sa "zabovim" mai mult de o zi intr-un deceniu , 24 de ore din din aprox. 87000 :) De ce ?
Eu cunosc doar raspunsul meu : iubesc marea azurie , simt nisipul alb pe talpi gadilandu-mi fiecare nerv din corp , stau cu ochii inchisi si nici macar nu trebuie sa -i deschid ca sa stiu de frumusetile care ma inconjoara , simt printre degete briza calda mangaindu-ma usor , o pasare deasupra mea parca ma imbratiseaza cu umbra aripilor ei mari . Deschid totusi ochii , ma aplec si -mi ridic placa . Ma indrept zambind catre mare . Valurile sunt mici , perfecte pentru o incepatoare, nu ar trebui sa ma sperie dar mi-e foarte frica de apa . As putea sa stau aici pe mal , as putea sa uit de placa si sa inot aici aproape da tarm - fara sa fiu intr-un real pericol . Daca ma avant mai adanc in albastrul asta mirific nu mai am nici o parghie de siguranta , daca inghit apa stiu ca ma agit si -mi pierd concentrarea in bataile infernal de rapide ale inimii. Stiu , pt ca am mai avut pasi mici si aventurosi dar de fiecare data aceeasi senzatie si reactie - agitatie si retragere. Merg pe nisipul cald bucurandu-ma de fiecare moment , la urma urmei sunt aici in acest loc minunat , pot sa ma bucur de el , de fapt pot chiar sa -l las sa -mi inunde tot corpul cu endorfine :) pot sa fac asta ,nu am neaparata nevoie sa ma avant mai departe , sunt multe lucruri pe care pot sa le fac aici in siguranta fara sa ma plictisesc vreodata , repet , pentru ca sunt in acest loc deosebit pe care il iubesc . Dar aceeasi curiozitate si dragoste de necunoscut care m-a adus aici ma impinge sa fac pasii urmatori si, desi patrund incet si sovaielnic in mare, stiu ca nu o sa pot sa ma opresc fara sa fac si urmatorul pas si urmatorul si urmatorul si urmatorul .... Exact cum ma asteptam : ma agit cand valurile se lovesc de corpul meu , inima imi bate ca niciodata , adrenalina e atat de mare incat ma dor degetele de la maini si de la picioare si pentru cateva secunde am senzatia ca mi-au intepenit .Ajung intr-un punct in care ar fi periculos sa dau inapoi dar totusi gandesc ca probabil ar fi o idee mai inteligenta decat sa merg mai departe.... si totusi ... nu pot sa ma opresc pt ca daca o fac STIU ca o sa ma intreb tot timpul cum ar fi fost, mai mult : o sa -mi doresc mereu inca ceva - acest lucru de care mi-e asa frica ." STIU!" .... asta e momentul decisiv , imping in brate , dau aerul afara - "Poate ca totusi pot sa fac asta ", imi trece un gand prin minte dar in secunda urmatoare ma molesesc , parca cineva mi-ar fi infipt un cutit in inima - timpul se opreste , habar nu am unde ma aflu , "mai traiesc?" . Un gust sarat pe papile ma aduce inapoi la realitate si raman socata : " Sunt tot pe placa , aoleo ma ridic !!!" , bratele sunt acum undeva in aer intr-o pozitie ciudata , picioarele ma dor de emotie dar sunt in pozitie verticala arcuite . Ma minunez e ca si cum o alta forta decat a mea ar fi facut toate lucrurile astea pentru mine , pentru ca eu nu - mi amintesc sa fi trimis nici o comanda corpului meu. "Parca zbor si totusi pot sa simt marea sub picioare !!!" Cateva secunde de liberatate deplina , secunde in care ma simt stapana peste tot ! Apoi cad :)) sunt sub valuri , le aud sunetul - furia puternica, dar ies repede la suprafata , putin speriata dar mai mult tremurand de emotie . Cumva reusesc sa ajung la mal , trag placa dupa mine si ma asez cu spatele pe nisip si cu fata spre soare : "Data viitoare o sa stau mai mult !!!!"
O colega de - a mamei mele i -a facut o data harta mea astrala , i - a spus ca ar trebui sa stau departe de apa , ca o sa am o cumpana pe apa :)), drace - vrajitoarea !!! :)) Cum o fi stiind ca mi-e frica de moarte de apa !! Nu stiu cum stia despre apa , dar nu stia nimic despre mine !!!!! :)))
E timp pentru toate dar nu e timp pentru nimic !
Nu stiu despre voi dar eu in mintea si in sufletul meu am ales : sa nu zabovesc , iar ceea ce e cu adevarat incredibil de minunat : exista niste valuri invizibile care ma poarta spre ceea ce imi doresc . Dar merit , pentru ca accept cu pofta competitia cu demonii proprii si depun energia necesara sa fac urmatorul pas si urmatorul si urmatorul ..... :)
