duminică, 4 octombrie 2009

ricordi del cuore

Timpul ..... o lacrima plina de emotie in coltul ochiului , o clipa de eternitate, aici , poate in bratele iubirii sau un ras cristalin si-o suflare calda de curios entuziasm ? :)
Erau vremuri cand timpul nu avea importanta , au fost vremuri cand timpul parea ca -mi scapa printre degete - era doar o iluzie , sunt astazi vremuri cand timpul are importanta mai mare decat a avut vreodata . In vremurile de azi exista decat o cale ...deschisa catre a intelege , a accepta , a explora , a iubi timpul - cu lacrima si zambet .
Cu totii intoarcem capul si privim in urma .... fiecare in altfel si in fiecare alt moment intr-un mod divers . Daca as avea puterea sa cer timpului un singur lucru , oare care ar fi acel lucru ? Un singur lucru , o singura dorinta care poate fi implinita , un singur moment , o singura oportunitate , o singura porunca ........ Sunt sigura ca in acest moment , daca cineva a facut acest exercitiu de imaginatie cu mine a gandit la fel : unde s -ar opri in trecut !!!? Sunt sigura ca acea dorinta e legata de trecut . Nu pt ca ceea ce e cel mai important pt noi se afla acolo (imposibil) ci pt ca ....... si aici as vrea sa stiu raspunsul , de ce suntem obisnuiti , mai mult - programati sa asociem timpul cu trecutul ?! Cine ne - a invatat sa traim asa ?
Nu , nu vorbesc despre clasica melancolie a omului care realizeaza ce norocos era inainte (oricand pe axa trecutului) , in nici un caz nu despre asta e discursul . Am aceasta nedumerire de ce primul lucru care ne vine in minte e ceva legat de trecut . Spun primul ..... pt ca pt noi toti atat ar trebui sa ramana , poate inevitabil primul moment dar sigur primul finit . Eu nu traiesc pentru lucrurile care mi s-au intamplat (rele , bune , minunate!!! :)) ci pt cele care o sa vina , sunt sigura ca si tu la fel . Apreciez acest al doilea sau urmator moment , in care in fata timpului nu am nici o cerinta . Inteleg de cat altruism a dat dovada timpul cu mine si nu pot decat sa zambesc , Doamne Dumnezeule - tu stii cel mai bine , pt ca tu esti flacara ce arde in sufletul meu - cat imi doresc sa daruiesc si eu inapoi timpului . Fiecare secunda data sa fie fiecare secunda rasplata!!!!
Nu am puterea omeneasca sa daruiesc tot dar , te rog , sa arzi in sufletul meu mereu aceasta emotie !!
Nu , nu vorbesc despre clasica senzatie de scurgere rapida a timpului :). Pt ca aceasta reflectie e insasi o irosire inutila de timp , vorbesc despre o reflectie care ma face sa imbratisez clipa trecuta, clipa prezenta si clipa viitoare asa cum o mama isi imbratiseaza copiii : cu o imensa dragoste si un oftat cald stiind ca niciodata dorinta de a-i apara de toate suferintele nu - i va fi implinita .
Imi doresc sa pastrez in suflet mereu aceasta emotie puternica . In fata timpului am doar aceasta singura dorinta, dar nu fata de el ci fata de mine ! :)

Un comentariu:

  1. Provocare la înălțime? De căzut nu poți să cazi decât din somn, spre echilibru. Poate o să-ți spun într-o zi despre asta.

    Un id se poate? Parcă e mai ușor de discutat pe mess...

    RăspundețiȘtergere