marți, 11 august 2009

Today is the first day of my new life

Astazi scriu doar pentru ca e prima zi din noua mea viata!
Vreau sa incep prin a-mi exprima aprecierea fata de urmatorul material : http://www.personalitatealfa.com/blog/tehnici-pentru-a-nu-lasa-fricile-sa-te-limiteze/

Eu nu stiu despre voi toti , dar stiu despre mine ..... astazi este prima zi , in care scriu parca si pt altcineva decat alter-egou-ul meu. Astazi , am un public , astazi trebuie sa scriu prin urmare ceva important... :)) :)) :))
Tu oare cum te trezesti dimineata? Ai o stare de greata , o stare de plictiseala sau o stare de curiozitate . Te intreb -pt ca eu habar nu am cum o fac , greata primesc oricum pe parcursul unei zile, nu stiu daca imi ramane pana a doua zi dimineata . Ma plictisesc - eu, pe mine , ma plictisesc ingrozitor. Starea de curiozitate - hmmm - asta ma dispera pe mine ... O am ? Incerc sa o capat ? O definesc cum trebuie? O accept? Hmmmm ... si poate cel mai important , oare ea ma defineste pe mine?
Tu oare ce-ti doresti in viata ? ma invit pe mine , impreuna cu tine , sa iau o foaie si sa raspund la urmatoarele intrebari :

Care ar fi lucrul care mi-ar implini viata cel mai mult?
De ce l-am ales tocmai pe acesta?
De ce e important pt mine?
Care sunt consecintele cazului in care as obtine acest lucru?
De ce m-ar bucura lucrul respectiv?

"Invata aceste intrebari si fa-le sa devina o parte din tine.Ordinea lor nu trebuie schimbata.Aceasta este partea pe care ai promis ca o vei invata." :) Nu , intrebarile de mai sus nu sunt ale lui Allan Pease , sunt create acum de mine pe modelul Regulilor de Aur prezentate de acesta , dar probabil ca rezuma esenta indemnului "urmeaza-ti visul!"

Ma uit pe foaie si gasesc ce-am scris cel putin interesant. Daca m-ai fi intrebat pur si simplu ce-mi doresc de la viata probabil ti-as fi enumerat cateva lucruri de la : sa calatoresc prin foarte multe locuri desosebite la o casa cu padure lac si accesorii (caine, pisica , maimuta , cameleon , copii undeva in viitorul indepartat , un sot care sa ma venereze :)) stii tu, lucrurile obisnuite :)))) . Dar nu am trecut pe foaie , nimic din lucrurile acestea ...tu ai facut-o ?

Sigur , as putea sa -ti spun ce am scris , dar asta nu e deloc relevant pt tine , nu-i asa ? Dar cu siguranta te intriga si pe tine ca nu ai fost niciodata destul de curios incat sa sa afli asta - ce tocmai ai aflat , ce-ti doresti de la viata avea si pt tine o alta semnificatie pana acum decat ce e scris pe foaie, asa e?

Daca nu , m-am inselat eu ...si inseamna ca tu deja esti cel putin la jumatatea drumului spre implinire , ai deja un plan pe care l-ai urmat cu strictete pentru ca e cel mai logic si mai infailibil plan , pt ca e matematica pura ..... o axioma practic.

Ce se intampla , razi ? Mie tocmai mi-a venit sa plang ...... de bucurie, pt ca acum stiu. Tu de ce razi?

Un comentariu:

  1. Cumva, reușești să mă faci să-ți scriu. Curiozitatea e ingredientul principal al cunoașterii... și cel mai puternic afrodisiac.

    Periculoasă.

    Dă-mi două clipe.

    O să petrec restul timpului descurcându-le, minunându-mă despre ele sau despre... cum se câștigă infinitul.

    O să-ți așez liniștea la marginea ploii, o să te țin într-o palmă nevăzută, în care ți-l voi prezenta pe Prometeu... și alte figuri, desigur, importante. Poate o să mă iei în serios, poate ar fi mai bine să râzi; în palma aceasta totul e o joacă, de la prima șuviță despletită până departe, spre apus.

    Cursa noastră nebună ar trebui să se amâne, nu mai avem prea mult timp, în ultimul timp.

    Ai vânt în pânze? Le poți umfla cu vechea mirare? Uită-ți numele, uită lumea de sare. Rătăcite popoare se vor odihni la coloanele tale.

    Vreau să te îmbrac în frunze și năvoade, să te privesc cum călărești sălbatic... pe-o pală nesfârșită, enigmă și femeie... și-n două porturi mici să ne hrănim cu zmeie.

    Sunt Midas orb. Dacă mă-mpiedic, voi transforma și colbul în zicale. Dar cel mai bine, cred,
    mi-ar fi... să mă așez în zodiacul frumuseții tale.

    La porțile tale n-am somn.

    Vreau să-ți cutreier prin munți și oceane, să-ți pun între chei două aripi ca două odgoane. Îți voi desface palma. Ca mugurii în floare.

    Dă-mi două clipe. Cuvântul mă strânge. De asta râd: mi-e pofta prea mare!

    RăspundețiȘtergere